duminică, aprilie 26, 2009

For the win!

De ce nu?

De la Deea de pe blog am dat peste un concurs pus la cale de K.ro, care anunta ca ofera un cadou mega-super-util mie:
Un iPod cu spatiu gramada pe el... si mai exact, 80 de gigabaiti.
Mai multe despre concurs, aici!

Pai cum sa nu iti placa o jucarie d'asta mai ales in situatia in care esti constient ca muzica e parte din rutina zilnica si fara ea o duci cam greu...

De ce mil doresc?
Pai din mai multe motive:
1. Sa i-l suflu eu lu' Deea :))
2. Acum serios vorbind, mi-ar fi extrem de util din moment ce aproximativ 3-4 ore din fiecare zi imi sunt practic "moarte"... si singurul lucru ce-l pot face e sa ascult muzica.
In fiecare zi fac drumul de acasa la lucru, de la lucru la scoala, de la scoala la lucru, de la lucru acasa... daca nu se mai adauga inca un traseu inapoi la scoala, inapoi la lucru si abia apoi acasa. Si cum prea rar prind si eu masina (pe drept, ca la cata benzina mananca traseul asta aiurea ajunge sa ma doara si pe mine sufletul), ajung sa ma folosesc de mersul pe jos si de autobuze. Si cum autobuzele nu stau la cheremul meu, si nici mersul pe jos nu e blazin' fast, timpul treeeece har Domnului. Si daca nu as fi avut mobilul si castile, la fiecare jumatate de ora cred ca ar fi "moral: -1" :))
Deranjant e acum si faptul ca mobilul meu nu e un player dedicat si in multe cazuri muzica se combina cu galagia din jur... si nici aia 2 GB nu-s prea multi pentru cat mi-ar trebui mie :D

Cu ce muzica l-as incarca?
Hm... cu de toate.
Nu, serios acum ca cu de toate. Nu stiu daca si altii sunt la fel, dar genurile ce le ascult sunt dependente direct de starea de spirit.
Pot sa zic ca in mare parte as avea pe el clubbin', dar n-o sa lipseasca nici dnb-ul, rock-ul, dance-ul, melodiile de pe vreamea cand era ticu' ficior, ceva rap, country... si alte multe altele ce nici macar nu stiu in ce genuri se incadreaza...

Cam atat pe azi. Mai revin maine...
O zi faina!

Emilio Fernandez - Reynosa (Original Mix)

marţi, aprilie 14, 2009

Inca...

Avand in vedere faptul ca nu am mai scris de vreo 2 luni, ar trebui sa fiu surprins daca cineva ar mai da atentie blogului meu... odata era infloritor si plin de inspiratie (sau nu)... acum insa s-a cam uscat si rar mai trece cineva si-l mai "uda" cat sa nu moara.
Eu inca nu am uitat de el si chiar imi pare rau ca a ajuns in starea asta... si asta numai din vina mea... dar n-am ce face.
Sunt zile in care intru cu pofta de scris, dar pana sa ajung la urata pagina de editare, imi piere tot elanul...

Dar uite ca imi iau inima-n dinti, scot cuiul si o fac grenada!

In ultima perioada de timp am inceput sa cred ca ceva se intampla in jurul meu. Nu stiu daca o fi de la mine si nu stiu nici din ce cauza se intampla, dar un lucru il pot spune cu certitudine... am si provoc probleme!

M-am schimbat destul de mult intr-o perioada cam scurta. Nu stiu cat de vizibila a fost schimbarea pentru altii, dar eu ma simt schimbat.
Parca o depresie imi gafaie fioros in ceafa, asteptand moment cu moment sa puna stapanire pe maruntaiele mele si ma tine permenant in garda, intr-o continua defensiva violenta. Si lupt... si lupt... si lupt... si parca nu-i razbesc.
Clipa cu clipa incerc din rasputeri sa ma mentin pe firul realitatii, sa raman la ceea ce ma face sa fiu inca uman... sa respir... sa simt... sa gandesc... sa ascult si sa privesc la ce e inca adevar. Pentru asta lupt din greu prin sudori, lacrimi, urlete si sange! Si ca un gladiator iscusit, devin mai bun de la lupta la lupta, experienta ce insa plateste un pret cam greu de dus pentru un om...

Zi de zi ma simt mai mizerabil si mai indepartat ca un spanzurat ce se sugruma din ce in ce mai mult in propriul lat. Si durerea apasa greu... si mai greu... si din ce in ce mai insuportabil de greu... Ma simt alergand intr-un desert al carui nisip imi inghite picioarele pana cand ajung in momentul in care muschii-mi sunt incordati la maxim, lacrimile imi intuneca vazduhul si abia mai respir aerul fierbinte si greu... Si negriciunea din spatele meu incepe sa ma invaluie intimidant facandu-ma sa-mi pierd mintile farama cu farama... gand cu gand...
Si realitatea devine cu totul altceva, un altceva intunecat cu orizont absent, ceva malefic ce imi distruge incet si tacticos si ultima linie de aparare... amintirile... combustibilul ce-mi mai alimenteaza mica flacara ce se chinuie din rasputeri sa ramana aprinsa undeva in mine.
Dar lumea mi-e straina, prietenii-s pierduti, perechea a plecat si am ramas singur intr-o ploaie rece a carei stropi par sa sopteasca demonic la spargerea cu pamantul...
Si flacara se stinge ca o lumanare-n vant...

"E totul pierdut..." Sunt in genunchi sprijinit in coate... intr-o balta infinita... respirand cu greu ultimele guri de aer ramase... "E gata... am pierdut..."

Si din ultimele ramasite de putere adunate cheta de la fiecare celula din corp, mimez un ras anemic... urmat apoi de un altul ceva mai voinic si de data asta zgomotos...
Si ma las cazut, intorcandu-ma pe spate in apa ce imi inunda urechile... cu privirea atintita spre cerul negru inorat...
Si rasul parca e si mai puternic ajungand sa urlu rasunator si batjocoritor...

"Asa am pierdut si ultima data... cand am facut-o pentru un masaj si niste jocuri tandre... ce m-au facut sa rad si sa ma simt placut..."
"Am pierdut... e gata... mi-ai luat tot... in afara de a ma lua pe mine!"

"Sunt inca aici!"