"Venea spre casă şi aude o voce din spate:
- Tot singur vecine? Tot singur?
Nesimţindu-se singur, nu a întors capul; chiar daca, ziuă fiind, nu mai era nimeni pe stradă. Vocea insistă, pe un ton mai apăsat:
- Tot singur vecine? Tot singur?
A întors capul şi a văzut vecinul de la III venind spre el:
- Ce mai faci vecine? Tot singur? Eu am două fete, plecate la muncă în Spania şi aşa mi-e de urât fără ele!
Îi răspunde:
- Mie nu mi-e urât. Am o groază de lucruri de făcut pe plan profesional! Nu am timp să le fac p’astea, darămite să mă plictisesc sau să mă simt singur!
Vecinu’ nu-l crede! Şi nu este primul! Este atîta lume care nu poate înţelege starea de a te simţi bine şi împlinit singur, cu tine însuţi!"
Dar ce se intampla atunci cand nu te simti bine sau implinit singur? Cand nu poti suporta singuratatea? Cand simti ca nu mai ai aer... ca te stingi putin cate putin?
Ce se intampla cand, obisnuit fiind in preajma celor cunoscuti si dragi tie, te rupi brusc de ei fara ca tu sa vrei asta?
Am un raspuns... iti vine sa plangi si vrei sa mori din simplul fapt ca nu poti rezista si incepi sa crezi ca nu este nimic mai rau pe lume decat durerea ce o porti cand ti se intampla asta... cand simti ca aerul parca nu mai e aer si apa nu mai e apa... incepi sa crezi ca nimic din greutatile indurate in viata nu se compara cu cele ce le simti cand ti se intampla asta...
E destula o greseala enorma in incercarea de a face lucrurile mai bune... si totul s-a distrus in doar cateva minute... si nu e prima data cand ti se intampla asta, cand incerci sa faci ceva mai bun si cand crezi ca totul merge bine apare un mic detaliu la care nu ti-a ajuns mintea... si totul devine praf in vant... La dracu' cu viata asta... de ce nu putem fi perfecti? De ce trebuie sa gresim? De ce trebuie sa induram atat? De ce fiecare fericire trebuie platita cu durere si lacrimi? De ce Doamne?
Vreau sa-mi rup sufletul in bucati... sa-l dau cui il vrea, cui mi-e drag... sa-l tina acolo langa el sa se bucure de el asa cum vrea, cum doreste si cum asteapta de la el... sa nu mai sufar nici eu nici ei atata durere din cauza greselilor mele... Asa cum am mai gresit odata... acum gresesc din nou... si din nou o sa mai gresesc... pentru ca asta suntem... suntem niste produse pline de erori... si zicem ca Microsoftul are multe... bullshit... e ceea ce suntem noi...
De ce Doamne? De ce trebuie sa ma vad pe tron cu o sabie atarnanda de un fir de par deasupra capului?
Snickers my ass... nici gust nu mai are azi... e chiar dezgustator... era bun odata... cand totul era verde si frumos... cand avea rost sa musc din el cu atata pofta...
Cand ceva te nelinisteste, te framanta, te ingrijoreaza simti ca nimic nu mai e la locul lor si simti ca nimic in lume nu-ti mai poate readuce zambetul in afara de solutia la care te rogi cu ochii inlacrimati de sange sa apara... e totul mort si decolorat... Invitatia la "Superlativele Tineretii" m-a facut azi sa ma simt ca dracu' cand am realizat ca nu mai am pentru ce sa sper si sa castig... pentru mine? Daca as castiga doar pentru mine, eu unul nu as mai face-o...
Pentru ce mai sper? Tocmai am pierdut ceva la care am tinut poate prea mult... si prin cateva cuvinte m-a ars si mi-a imprastiat cenusa in zare... poate unii nu ma inteleg, poate unii da... e greu sa fii si sa ajungi un sufletist... si e al dracu' de usor sa fii omorat cand esti unul... Un fir de par e prea puternic sa arat cat de vulnerabil e un om ce cauta un ideal ce in zilele de azi e aproape imposibil de a avansa spre el...
Cuvintele sunt de prisos sa spun tot ce am de spus, sa expun dezbinul ce-l port in suflet in momentul asta si sa-mi cer iertare si indurare pentru greseala mea...
O spun aici pentru ca simt ca nu mai am dreptul si nici privilegiul de a mai vorbi direct... sa nu mai vorbesc de schimbat o privire macar... o spun aici pentru a deschide ochii tuturor si a incerca sa ii determin sa pretuiasca si sa tina cu dintii de ceea ce le este drag... fii mai bun si nu repeta greseala mea!
Regret enorm imensa greseala si cer iertare...
Omoara-ma de tot sau adu-ma la viata... dar te implor... nu ma mai lasa sa indur atata durere desi stiu ca o merit pe deplin!
In noaptea asta e liniste! Prea multa liniste!
