"Da' tot noi aratam mai bine..." spus de o fata...Punctul pe i... imposibil de daramat... atat de adevarat incat doare...
E vorba de genul feminin in general in materie de vestimentatie si de felul in care diversitatea reuseste sa faca o diferenta uriasa...
In fiecare dimineata, de luni pana vineri sunt obisnuit sa iau un autobuz la 7 jumate aproape din fata blocului, la 8 fara vreo 10 sa schimb cu un alt autobuz, iar pe la 8 si vreo 10 sa fiu la lucru.
Momentul care face legatura intre povestea de mai sus si ceea ce vrea sa fie mesajul asta, e momentul in care schimb alea 2 autobuze si trebuie sa astept undeva la 5-10 minute langa o banca (d'aia de bani... nu de parc).
Si deh... de plictiseala ce nu face omul... ala e un moment in care creierul de obicei imi scoate flacari pentru ca in lipsa de ocupatie, tot ce pot face sa treaca timpul mai usor e sa ma gandesc la diferite chestii care de care mai aiurea sau nu...
Si ia auzi ce mi-a fatat mintea intr-o dimineata...
In fiecare dimineata sunt practic spectator la o sedinta de "fashion" ce duce la o "discriminare" uriasa intre sexe...
Sa o luam incet.
Sa lucrezi intr-o banca nu e ca si cum ai lucra in firma lu' tactu' de constructii, transporturi sau chestii de genul...
Nu. Aici totul e dus la un alt nivel. Nu mai e doar profesionalism, caci profesionalism poate fi si intr-o mica firma de webdesign ce rupe toate standardele dar in care nu esti nevoit sa mergi in fiecare zi imbracat ca un pinguin... E cu totul altceva!
Aici e vorba de un profesionalism ce trebuie sa si arate bine, nu doar sa se simta... si asta pentru ca tu reprezinti imaginea acelei banci din momentul in care ai inceput sa lucrezi acolo. In banca aia intra tot felul de oameni: mari afaceristi, mici afaceristi, 'nea Gica de la brutarie sau chiar eu... un simplu parlit cu niste economii pentru care am lucrat foarte mult si vreau sa fie pe maini sigure, adica la niste oameni care imi par mie ca sunt competenti si care imi inspira un aer de incredere. Si nu stiu cat de mult reuseste in general o persoana ce-si face aparitia in pantaloni 3-sfert sa aduca impresia de mai sus in comparatie cu o persoana la 4 ace.
Sa fim seriosi si realisti... In cele mai multe cazuri, ambalajul chiar face diferenta!
Bun, avem acum o idee de principiu asupra standardelor de vestimentatie ale unei banci... mergem mai departe.
In fiecare dimineata, toti barbatii ce intra in tura sunt imbracati la fel: costum.
Ce altceva ar putea respecta normele ilustrate mai sus la barbati decat costumul? In blugi nu prea prinde decat daca ii asortezi mai atent cu o camasa si chiar si atunci o sa fie destul de dificil sa atingi nivelul costumului... de trening sau tricou nici nu pomenesc...
De acord pana acum, nu?
Bun, trecem mai departe.
In fiecare dimineata, aproape ca nu gasesti 2 femei ce intra in tura imbracate la fel.
Na aici e problema! De acum nu mai garantez ca o sa reusesc sa expun pe deplin ideea la care vreau sa ajung...
Femeile... ceva nu e normal cu ele... sau nu pare a fi pentru ca sunt atat de complexe si de fascinante incat eu unul nu m-as putea satura niciodata de detaliile ce le poti "exploata" (in sensul de "a scoate/a descoperi", nu de "a folosi") dintr-o femeie.
Subiectul asta cu femeile e mult mult prea mare sa poata fi acoperit complet, dar eu o sa ma rezum aici doar la o mica parte dintr-un capitol din acest imens subiect... ala cu vestimentatia, dupa cum incepusem mai sus...
Problema e ca nu stiu de unde sa o apuc mai intai...
O sa incep totusi cu o mica comparatie intre articolele de vestimentatie (bineinteles, in viziunea mea) masculine si feminine si avem asa...
La barbati avem in linii mari pantalonii care pot fi lungi, 3-sfert (adica aia ce trec sub genunchi) si scurti (aia ce raman deasupra genunchiului), tricoul (adica ala cu maneca scurta... ca am mai auzit pe cate unii "tricou cu maneca lunga"... 'the fuck is that?), bluza, camasa si hai sa zicem ca bagam si maioul.
La femei avem la fel pantalonii care pot fi lungi, 3-sfert, scurti si foarte scurti dar avem in plus fusta care si ea poate fi lunga, medie, scurta, foarte scurta si fusta curea (adica aia care e atat de scurta incat ai putea zice ca e doar o curea), mai avem rochia (2 iepuri dintr-o lovitura), tricoul, bluza, camasa, maioul, topul, boleroul, corsetul, sutienul si cine mai stie ce...
Si nu e doar atat, pentru ca spre diferenta de barbati, tricourile sau bluzele sau ce mai au ele pe acolo pot fi simple (adica gen alea de barbati), decoltate, decoltate nu stiu cum, decoltate altfel decat nu stiu cum, pot fi goale la spate, pot fi taiate pe nu stiu unde, pot fi deasemenea doar un fel de ceea ce par a fi caci de fapt poate sunt altceva, etc. etc...
Incepi sa vezi unde vreau sa bat? E vorba de diversitate...
Chestia e ca femeile chiar au ce scoate in evidenta si pentru asta accentul cade pe ele cand e vorba de vestimentatie. Nu o sa vezi niciodata in normele decentei un tip cu un tricou decoltat ca sa isi arate parul de pe piept... sau un tip cu pantaloni mulati, sau in pantofi cu tocuri inalte... sau mai stiu eu ce alt element ce pe o femeie arata atat de bine incat te trec toate transpiratiile.
Si adevarul e ca barbat fiind nu stiu ce ai putea scoate in evidenta decat un six-pack si niste pectorali bine formati... si totusi, nu cred se ajunge la decolteu :))
Pe cand la femei... linii, curbe, principii... e o adevarata armonie intre elemente, o armonie ce te imbata si pe deasupra le si da posibilitatea sa combine si sa creeze si sa te faca sa te pierzi si mai mult... si am folosit cam multi "si" dar nu am chef sa reformulez.
Si ca tot incepusem cu banca... barbatii sunt nevoiti sa poarte costum deci esti practic limitat la o groaza de chestii. Trebuie sa mentii o culoare in principiu, sau daca combini, sa apari cu o combinatie buna... caci nu merge chiar oricum.
La femei? Poti veni cu o rochie brodata nu stiu cum, crapata pe nu stiu unde, cu extensii de nu stiu ce, cu nu stiu ce culori pe ea, flori, camasa pastelata... etc etc...
Daca as aparea eu intr-o camasa colorata, probabil singura impresie ce as putea sa o las ar fi ca plec in Hawaii... deci nu merge...
Si chiar si in afara bancii sau oricarui alt serviciu, femeile in principiu arata bine cu orice ar avea pe ele... bine... exista si exceptii grave (vezi trendul pitzi)...
Dar bineinteles ca diversitatea trage si minusuri dupa ea si avem ilustrat perfect cazul "shopping-ului".
Eu intotdeauna am fost obsedat de design, de chestiile ce arata bine, de detalii si chestii de genul asta. Ador sa vad ceva placut, ceva cu stil, ceva gandit... doar ca nu pe mine. Nu zic ca nu mi-ar place sa arat si eu bine, numai ca in materie de vestimentatie prefer mai mult confortul in schimbul imaginii. Dar reusesc totusi sa imi mentin si un nivel de "imagine" si am noroc ca stilul mai clasic, curat, simplist, sobru spre care tind nu imi da mari batai de cap in multe cazuri. A fost nevoie sa pierd un pariu cu fraimeo si sa fiu obligat sa ma imbrac si eu mai in stilul curent (care cica ma prinde bine...), ca daca ar fi fost dupa mine... blugi si tricou... cat mai simplu, fara excese sau accesorii inutile :))
Dar daca ne gandim la femei... Dumnezeule... nu iti doresti shopping cu o fata cand e vorba sa isi ia "de imbracat"... sau cu fraimeo. Deci nu! Decat in cazul in care esti foarte rabdator, iti place si ai o zi buna si o dispozitie pe masura. Eu ma scot cat de cat cu rabdarea si cu faptul ca nu prea am zile nashpa. Dar altii, saracii... mi-e mila de ei...
Sunt ore intregi "investite", magazine dupa magazine batute, probe dupa probe, intrebari dupa intrebari... demoralizant de-a dreptul.
Si mai demoralizant este cand dupa cautari disperate si deja plictisitor de lungi, tot nu ai gasit nimic. Si te alegi doar cu un chip trist si obosit si cu ideea dezamagitoare de a face un compromis. Dar multi continua pana cand, la sfarsit, dupa luuuungi si dureroase cautari, cu ochi mari isi gasesc ceva ce "e perfect".
Si ne gandim acum... baietii arunca pe ei 2-3 chestii si e totul ok. Dar fetele... ooo... zile intregi isi bat capul cu chestia asta si cand isi fac aparitia... iti dai palme. Arata fantastic!
Si nu cred ca ma poate contrazice nimeni. Tot ele arata mai bine!
Si ma gandesc ca e si logic dupa atatea aventuri si batai de cap...
Nu vreau sa fiu catalogat drept afemeiat sau mai stiu eu ce dupa postul asta, pentru ca nu e asa. Eu de fapt sunt gay...
Evident ca glumesc!
NU sunt afemeiat si NU sunt nici gay...
Sunt doar... realist...
Toate cele bune!
Revin in curand cu o alta nascocire din mintea-mi bolnava...
Axwell & Bob Sinclar Feat. Ron Carroll - What A Wonderful World


