luni, iunie 15, 2009

"Da' tot noi aratam mai bine..."

"Da' tot noi aratam mai bine..." spus de o fata...
Punctul pe i... imposibil de daramat... atat de adevarat incat doare...
E vorba de genul feminin in general in materie de vestimentatie si de felul in care diversitatea reuseste sa faca o diferenta uriasa...

In fiecare dimineata, de luni pana vineri sunt obisnuit sa iau un autobuz la 7 jumate aproape din fata blocului, la 8 fara vreo 10 sa schimb cu un alt autobuz, iar pe la 8 si vreo 10 sa fiu la lucru.
Momentul care face legatura intre povestea de mai sus si ceea ce vrea sa fie mesajul asta, e momentul in care schimb alea 2 autobuze si trebuie sa astept undeva la 5-10 minute langa o banca (d'aia de bani... nu de parc).
Si deh... de plictiseala ce nu face omul... ala e un moment in care creierul de obicei imi scoate flacari pentru ca in lipsa de ocupatie, tot ce pot face sa treaca timpul mai usor e sa ma gandesc la diferite chestii care de care mai aiurea sau nu...
Si ia auzi ce mi-a fatat mintea intr-o dimineata...

In fiecare dimineata sunt practic spectator la o sedinta de "fashion" ce duce la o "discriminare" uriasa intre sexe...

Sa o luam incet.
Sa lucrezi intr-o banca nu e ca si cum ai lucra in firma lu' tactu' de constructii, transporturi sau chestii de genul...
Nu. Aici totul e dus la un alt nivel. Nu mai e doar profesionalism, caci profesionalism poate fi si intr-o mica firma de webdesign ce rupe toate standardele dar in care nu esti nevoit sa mergi in fiecare zi imbracat ca un pinguin... E cu totul altceva!
Aici e vorba de un profesionalism ce trebuie sa si arate bine, nu doar sa se simta... si asta pentru ca tu reprezinti imaginea acelei banci din momentul in care ai inceput sa lucrezi acolo. In banca aia intra tot felul de oameni: mari afaceristi, mici afaceristi, 'nea Gica de la brutarie sau chiar eu... un simplu parlit cu niste economii pentru care am lucrat foarte mult si vreau sa fie pe maini sigure, adica la niste oameni care imi par mie ca sunt competenti si care imi inspira un aer de incredere. Si nu stiu cat de mult reuseste in general o persoana ce-si face aparitia in pantaloni 3-sfert sa aduca impresia de mai sus in comparatie cu o persoana la 4 ace.

Sa fim seriosi si realisti... In cele mai multe cazuri, ambalajul chiar face diferenta!

Bun, avem acum o idee de principiu asupra standardelor de vestimentatie ale unei banci... mergem mai departe.

In fiecare dimineata, toti barbatii ce intra in tura sunt imbracati la fel: costum.
Ce altceva ar putea respecta normele ilustrate mai sus la barbati decat costumul? In blugi nu prea prinde decat daca ii asortezi mai atent cu o camasa si chiar si atunci o sa fie destul de dificil sa atingi nivelul costumului... de trening sau tricou nici nu pomenesc...
De acord pana acum, nu?

Bun, trecem mai departe.
In fiecare dimineata, aproape ca nu gasesti 2 femei ce intra in tura imbracate la fel.
Na aici e problema! De acum nu mai garantez ca o sa reusesc sa expun pe deplin ideea la care vreau sa ajung...

Femeile... ceva nu e normal cu ele... sau nu pare a fi pentru ca sunt atat de complexe si de fascinante incat eu unul nu m-as putea satura niciodata de detaliile ce le poti "exploata" (in sensul de "a scoate/a descoperi", nu de "a folosi") dintr-o femeie.
Subiectul asta cu femeile e mult mult prea mare sa poata fi acoperit complet, dar eu o sa ma rezum aici doar la o mica parte dintr-un capitol din acest imens subiect... ala cu vestimentatia, dupa cum incepusem mai sus...

Problema e ca nu stiu de unde sa o apuc mai intai...
O sa incep totusi cu o mica comparatie intre articolele de vestimentatie (bineinteles, in viziunea mea) masculine si feminine si avem asa...
La barbati avem in linii mari pantalonii care pot fi lungi, 3-sfert (adica aia ce trec sub genunchi) si scurti (aia ce raman deasupra genunchiului), tricoul (adica ala cu maneca scurta... ca am mai auzit pe cate unii "tricou cu maneca lunga"... 'the fuck is that?), bluza, camasa si hai sa zicem ca bagam si maioul.
La femei avem la fel pantalonii care pot fi lungi, 3-sfert, scurti si foarte scurti dar avem in plus fusta care si ea poate fi lunga, medie, scurta, foarte scurta si fusta curea (adica aia care e atat de scurta incat ai putea zice ca e doar o curea), mai avem rochia (2 iepuri dintr-o lovitura), tricoul, bluza, camasa, maioul, topul, boleroul, corsetul, sutienul si cine mai stie ce...
Si nu e doar atat, pentru ca spre diferenta de barbati, tricourile sau bluzele sau ce mai au ele pe acolo pot fi simple (adica gen alea de barbati), decoltate, decoltate nu stiu cum, decoltate altfel decat nu stiu cum, pot fi goale la spate, pot fi taiate pe nu stiu unde, pot fi deasemenea doar un fel de ceea ce par a fi caci de fapt poate sunt altceva, etc. etc...

Incepi sa vezi unde vreau sa bat? E vorba de diversitate...
Chestia e ca femeile chiar au ce scoate in evidenta si pentru asta accentul cade pe ele cand e vorba de vestimentatie. Nu o sa vezi niciodata in normele decentei un tip cu un tricou decoltat ca sa isi arate parul de pe piept... sau un tip cu pantaloni mulati, sau in pantofi cu tocuri inalte... sau mai stiu eu ce alt element ce pe o femeie arata atat de bine incat te trec toate transpiratiile.
Si adevarul e ca barbat fiind nu stiu ce ai putea scoate in evidenta decat un six-pack si niste pectorali bine formati... si totusi, nu cred se ajunge la decolteu :))
Pe cand la femei... linii, curbe, principii... e o adevarata armonie intre elemente, o armonie ce te imbata si pe deasupra le si da posibilitatea sa combine si sa creeze si sa te faca sa te pierzi si mai mult... si am folosit cam multi "si" dar nu am chef sa reformulez.

Si ca tot incepusem cu banca... barbatii sunt nevoiti sa poarte costum deci esti practic limitat la o groaza de chestii. Trebuie sa mentii o culoare in principiu, sau daca combini, sa apari cu o combinatie buna... caci nu merge chiar oricum.
La femei? Poti veni cu o rochie brodata nu stiu cum, crapata pe nu stiu unde, cu extensii de nu stiu ce, cu nu stiu ce culori pe ea, flori, camasa pastelata... etc etc...
Daca as aparea eu intr-o camasa colorata, probabil singura impresie ce as putea sa o las ar fi ca plec in Hawaii... deci nu merge...
Si chiar si in afara bancii sau oricarui alt serviciu, femeile in principiu arata bine cu orice ar avea pe ele... bine... exista si exceptii grave (vezi trendul pitzi)...

Dar bineinteles ca diversitatea trage si minusuri dupa ea si avem ilustrat perfect cazul "shopping-ului".
Eu intotdeauna am fost obsedat de design, de chestiile ce arata bine, de detalii si chestii de genul asta. Ador sa vad ceva placut, ceva cu stil, ceva gandit... doar ca nu pe mine. Nu zic ca nu mi-ar place sa arat si eu bine, numai ca in materie de vestimentatie prefer mai mult confortul in schimbul imaginii. Dar reusesc totusi sa imi mentin si un nivel de "imagine" si am noroc ca stilul mai clasic, curat, simplist, sobru spre care tind nu imi da mari batai de cap in multe cazuri. A fost nevoie sa pierd un pariu cu fraimeo si sa fiu obligat sa ma imbrac si eu mai in stilul curent (care cica ma prinde bine...), ca daca ar fi fost dupa mine... blugi si tricou... cat mai simplu, fara excese sau accesorii inutile :))
Dar daca ne gandim la femei... Dumnezeule... nu iti doresti shopping cu o fata cand e vorba sa isi ia "de imbracat"... sau cu fraimeo. Deci nu! Decat in cazul in care esti foarte rabdator, iti place si ai o zi buna si o dispozitie pe masura. Eu ma scot cat de cat cu rabdarea si cu faptul ca nu prea am zile nashpa. Dar altii, saracii... mi-e mila de ei...
Sunt ore intregi "investite", magazine dupa magazine batute, probe dupa probe, intrebari dupa intrebari... demoralizant de-a dreptul.
Si mai demoralizant este cand dupa cautari disperate si deja plictisitor de lungi, tot nu ai gasit nimic. Si te alegi doar cu un chip trist si obosit si cu ideea dezamagitoare de a face un compromis. Dar multi continua pana cand, la sfarsit, dupa luuuungi si dureroase cautari, cu ochi mari isi gasesc ceva ce "e perfect".

Si ne gandim acum... baietii arunca pe ei 2-3 chestii si e totul ok. Dar fetele... ooo... zile intregi isi bat capul cu chestia asta si cand isi fac aparitia... iti dai palme. Arata fantastic!
Si nu cred ca ma poate contrazice nimeni. Tot ele arata mai bine!
Si ma gandesc ca e si logic dupa atatea aventuri si batai de cap...

Nu vreau sa fiu catalogat drept afemeiat sau mai stiu eu ce dupa postul asta, pentru ca nu e asa. Eu de fapt sunt gay...
Evident ca glumesc!

NU sunt afemeiat si NU sunt nici gay...
Sunt doar... realist...

Toate cele bune!
Revin in curand cu o alta nascocire din mintea-mi bolnava...

Axwell & Bob Sinclar Feat. Ron Carroll - What A Wonderful World

duminică, mai 17, 2009

Alta leapsa...

De la Deea am primit acum ceva timp o leapsa si nu am avut timp sa o onorez.
O luam acum si o tratam cu atentia cuvenita si scuzele de rigoare pentru intarziere.

Si avem asa:

5 melodii straine ce merita ascultate:
Hm... se pare ca imi va pune ceva probleme... mai mari decat ma asteptam...
1. Piotr Ilich Tchaikovski - Uvertura 1812
2. Oscar Peterson - Hymn to Freedom
3. Nearer my god to thee
4. Metallica - Nothing else matters
5. Moby - Lift me up

5 melodii romanesti ce merita ascultate:
1. Voltaj - Doar o data
2. Voltaj - Crede
3. Holograf - Sa nu-mi iei niciodata dragostea
4. Sistem - Soare
5. Ca$$a Loco - Outro (albumul Mergi Blat)

5 carti ce merita citite:
1. Sun Tzu - Arta razboiului
2. Paulo Coelho - Jurnalul unui mag
3. Costache Negruzzi - Alexandru Lapusneanu
4. Tibor Fischer - N-o citi daca esti prost
5. Arthur Conan Doyle - Aventurile lui Sherlock Holmes

5 filme ce merita vazute:
1. A beautiful mind
2. V for Vendetta
3. Seria Ocean's
4. Seria Pirates of the Caribbean
5. Lord of War

5 piese de teatru:
1. O scrisoare pierduta
2. Anselmo
3. Pas
4. Pas
5. Pas

5 persoane admirabile:
1. Tata
2. Mama
3. Franks
4. Eu
5. Einstein

Dau mai departe la: Monitzy, Mitza, Ovi, Emma si oricine mai vrea, ca tre' sa plec :))
A... fraza asta nu era de-a mea :)
Mie mi-a luat o ora sa ii raspund asa ca o ia cine vrea si crede ca are timp :)

Noapte buna!

Muse - Feeling Good... pana si in somn ascult muzica!

sâmbătă, mai 16, 2009

In bucatarie!

Dap! M-am apucat sa fac "bucataria"...

De la Brylu am luat boala asta. M-am ofticat si am poftit prea mult la experimentele lui si n-am mai rezistat... asa ca m-am apucat si eu de gatit...

"Apai n-o fi chineza, mai da-o dracu'..."
Am avut ganduri negre cu muuult inainte sa ma apuc de experimentat. De apucat aveam de gand sa ma apuc si am gandit mult problema... dar am zis ca deh, daca fac si nu imi iese? Mai stric si ingredientele de pomana...
Dar pana la urma am ajuns la concluzia ca pana nu cunosti esecul nu te poti bucura de victorie :D
No pain, no gain!

Si am dat-o eu asa dintr-un ochi intr-o paparada mai deocheata, apoi intr-o pizza, cartofi prajiti si alte maruntaie...
Dar asta chiar erau maruntaie, ca oricine e in stare sa le faca.
Si am trecut la clatite mai deocheate. Si tot nu am fost destul de satisfacut de nivelul de dificultate... pana cand am dat de o reteta tot prin hambaru' lu' Brylu... adica de-a unui prieten de-al lui activist tot in aceeasi breasla ce provoaca precipitatii bucale si pofte de gravida.

Chept de pui cu miere, bere neagra si smantana!
"No daca imi iese asta chiar ca ma apuc serios de bucatarie!"

Si am pus-o bine in gand si am tot asteptat un moment propice pentru experiment. Si planuisem eu sa fac odata cand sunt singur, inainte de o partida de clatite cu niste prieteni ca nu mai facusem de muuuult una...
Si am tot asteptat sa raman singur... si am asteptat sa dau de prieteni... si nu le-am nimerit nicicum...

Si m-am trezit azi la cumparaturi cu un pui in fata.
"Asta e momentul!"
Chiar daca nu am fost singur acasa si nici prieteni nu puteam aduna, am simtit ca e o zi speciala.
Rozmarin, pui, miere, smantana, mai aveam pe acasa ce imi mai trebuia si deja 50% din treaba a fost deja facuta.
Am ajuns acasa, am scos tigaia si i-am dat drumul!

Ce a iesit?
Pai nu stiu, ca nu am avut o referinta sa stiu daca aiesit bine sau nu...
Ce stiu sigur e ca a iesit destul de interesant si combinatia dintre amar si dulce e chiar interesanta... desi am dubii ca e cam extravaganta si nu ar prinde pentru toata lumea.
Mie mi-a placut... a fost un experiment cu un rezultat destul de bun si sunt satisfacut chiar daca stiu sigur ca ar fi putut iesi si mai bine.

Dar deh... din prima nu ma asteptam sa iasa perfect, asa ca...
Mergem mai departe :)

Brylule, ma declar cooking apprentice si ma apuc sa-ti calc pe urme! Adica pe retetele ce le ai tu pe acolo :D

Rank 1 - L.E.D. there be light

duminică, mai 10, 2009

Bagam ca MIG-urile...

Lucram, lucram, lucram...
Cam asa se poate incepe sugestiv subiectul asta.

Pentru inceput ma gandeam sa fac din postul asta ceva de genul "hai sa vorbim despre munca si cu ce dracu' ma mai ocup eu de nu mai am deloc timp liber" si ma gandeam sa exagerez unpic si sa fiu revoltat si bla bla bla...
Dar am sters ce aveam scris in el si o iau mai usor :))

Am realizat (din nou) faptul ca lucrez cam degeaba caci nu mai prea am timp liber. Dar nicicum nu e bine.
Am bani dar n-am timp. Daca n-as lucra ar fi "am timp dar n-am bani".

Asa ca, de ce sa nu transformam lucrul intr-un fel de timp liber?
Orientarea profesionala, hobby-urile si alea alea m-au adus pe meleagurile roboticii si uite asa ne-am pus 6 haiduci pe construit un robotel in ideea de a participa la un concurs national. La inceput treaba a mers greu pana am reusit sa abandonam tot... cand din senin, cu vreo 3-4 saptamani inainte de concurs ni s-a pus iar pata si am inceput sa bagam ca MIG-urile la mecanica, electronica, programare si alea alea ca sa facem robotu'.
Chestia funny e ca noi am incercat sa facem in 4 saptamani ce alte echipe au facut in 4 luni...

Si nu ne-a iesit :))
N-am reusit sa terminam cu bine la timp ca deh... niciodata nu iese din prima (ceea ce ne trebuia noua) si am avut un scurt pe undeva dupa ce am facut toate legaturile...
Si amin concurs.
De prezentat ne-am prezentat, dar pe post de decoratiuni mai mult :))

Experienta a fost foarte ok. Concursul a avut loc la Bucuresti si asa am avut si eu ocazia sa ma familiarizez si cu capitala. Si din toata chestia cu lucrul la robot am inteles si invatat mai multe lucruri decat s-au chinuit sa imi bage in cap vreo 5 profesori in 2 ani.
Adevarul e ca din practica inveti mai mult decat din teorie, desi ai nevoie si de ceva teorie in spate. Esential e ca una fara alta nu da deloc bine!
In practica te lovesti de o groaza de probleme ce teoretic nu ar fi trebuit sa le ai, dar e logic sa se intample asa pentru ca viata bate filmul :)) Si ca sa rezolvi o problema trebe sa treci prin alte chestii marunte si interesante ce le stiai dar habar nu aveai la ce sa le folosesti... si dintr-o data se face totul clar si parca te simti si tu mai altfel (adica mai satisfacut si mai mandru :D)

Nu stiu ce am reusit sa debitez in post-ul asta, dar stiu sigur ca mi-ar fi groaza daca l-as reciti si as vedea de unde am pornit si unde am ajuns...
Important e ca inca sunt prin preajma si o sa ma straduiesc sa mai scot cate ceva!

Ca$$a Loco - Iarna la mare

duminică, aprilie 26, 2009

For the win!

De ce nu?

De la Deea de pe blog am dat peste un concurs pus la cale de K.ro, care anunta ca ofera un cadou mega-super-util mie:
Un iPod cu spatiu gramada pe el... si mai exact, 80 de gigabaiti.
Mai multe despre concurs, aici!

Pai cum sa nu iti placa o jucarie d'asta mai ales in situatia in care esti constient ca muzica e parte din rutina zilnica si fara ea o duci cam greu...

De ce mil doresc?
Pai din mai multe motive:
1. Sa i-l suflu eu lu' Deea :))
2. Acum serios vorbind, mi-ar fi extrem de util din moment ce aproximativ 3-4 ore din fiecare zi imi sunt practic "moarte"... si singurul lucru ce-l pot face e sa ascult muzica.
In fiecare zi fac drumul de acasa la lucru, de la lucru la scoala, de la scoala la lucru, de la lucru acasa... daca nu se mai adauga inca un traseu inapoi la scoala, inapoi la lucru si abia apoi acasa. Si cum prea rar prind si eu masina (pe drept, ca la cata benzina mananca traseul asta aiurea ajunge sa ma doara si pe mine sufletul), ajung sa ma folosesc de mersul pe jos si de autobuze. Si cum autobuzele nu stau la cheremul meu, si nici mersul pe jos nu e blazin' fast, timpul treeeece har Domnului. Si daca nu as fi avut mobilul si castile, la fiecare jumatate de ora cred ca ar fi "moral: -1" :))
Deranjant e acum si faptul ca mobilul meu nu e un player dedicat si in multe cazuri muzica se combina cu galagia din jur... si nici aia 2 GB nu-s prea multi pentru cat mi-ar trebui mie :D

Cu ce muzica l-as incarca?
Hm... cu de toate.
Nu, serios acum ca cu de toate. Nu stiu daca si altii sunt la fel, dar genurile ce le ascult sunt dependente direct de starea de spirit.
Pot sa zic ca in mare parte as avea pe el clubbin', dar n-o sa lipseasca nici dnb-ul, rock-ul, dance-ul, melodiile de pe vreamea cand era ticu' ficior, ceva rap, country... si alte multe altele ce nici macar nu stiu in ce genuri se incadreaza...

Cam atat pe azi. Mai revin maine...
O zi faina!

Emilio Fernandez - Reynosa (Original Mix)

marţi, aprilie 14, 2009

Inca...

Avand in vedere faptul ca nu am mai scris de vreo 2 luni, ar trebui sa fiu surprins daca cineva ar mai da atentie blogului meu... odata era infloritor si plin de inspiratie (sau nu)... acum insa s-a cam uscat si rar mai trece cineva si-l mai "uda" cat sa nu moara.
Eu inca nu am uitat de el si chiar imi pare rau ca a ajuns in starea asta... si asta numai din vina mea... dar n-am ce face.
Sunt zile in care intru cu pofta de scris, dar pana sa ajung la urata pagina de editare, imi piere tot elanul...

Dar uite ca imi iau inima-n dinti, scot cuiul si o fac grenada!

In ultima perioada de timp am inceput sa cred ca ceva se intampla in jurul meu. Nu stiu daca o fi de la mine si nu stiu nici din ce cauza se intampla, dar un lucru il pot spune cu certitudine... am si provoc probleme!

M-am schimbat destul de mult intr-o perioada cam scurta. Nu stiu cat de vizibila a fost schimbarea pentru altii, dar eu ma simt schimbat.
Parca o depresie imi gafaie fioros in ceafa, asteptand moment cu moment sa puna stapanire pe maruntaiele mele si ma tine permenant in garda, intr-o continua defensiva violenta. Si lupt... si lupt... si lupt... si parca nu-i razbesc.
Clipa cu clipa incerc din rasputeri sa ma mentin pe firul realitatii, sa raman la ceea ce ma face sa fiu inca uman... sa respir... sa simt... sa gandesc... sa ascult si sa privesc la ce e inca adevar. Pentru asta lupt din greu prin sudori, lacrimi, urlete si sange! Si ca un gladiator iscusit, devin mai bun de la lupta la lupta, experienta ce insa plateste un pret cam greu de dus pentru un om...

Zi de zi ma simt mai mizerabil si mai indepartat ca un spanzurat ce se sugruma din ce in ce mai mult in propriul lat. Si durerea apasa greu... si mai greu... si din ce in ce mai insuportabil de greu... Ma simt alergand intr-un desert al carui nisip imi inghite picioarele pana cand ajung in momentul in care muschii-mi sunt incordati la maxim, lacrimile imi intuneca vazduhul si abia mai respir aerul fierbinte si greu... Si negriciunea din spatele meu incepe sa ma invaluie intimidant facandu-ma sa-mi pierd mintile farama cu farama... gand cu gand...
Si realitatea devine cu totul altceva, un altceva intunecat cu orizont absent, ceva malefic ce imi distruge incet si tacticos si ultima linie de aparare... amintirile... combustibilul ce-mi mai alimenteaza mica flacara ce se chinuie din rasputeri sa ramana aprinsa undeva in mine.
Dar lumea mi-e straina, prietenii-s pierduti, perechea a plecat si am ramas singur intr-o ploaie rece a carei stropi par sa sopteasca demonic la spargerea cu pamantul...
Si flacara se stinge ca o lumanare-n vant...

"E totul pierdut..." Sunt in genunchi sprijinit in coate... intr-o balta infinita... respirand cu greu ultimele guri de aer ramase... "E gata... am pierdut..."

Si din ultimele ramasite de putere adunate cheta de la fiecare celula din corp, mimez un ras anemic... urmat apoi de un altul ceva mai voinic si de data asta zgomotos...
Si ma las cazut, intorcandu-ma pe spate in apa ce imi inunda urechile... cu privirea atintita spre cerul negru inorat...
Si rasul parca e si mai puternic ajungand sa urlu rasunator si batjocoritor...

"Asa am pierdut si ultima data... cand am facut-o pentru un masaj si niste jocuri tandre... ce m-au facut sa rad si sa ma simt placut..."
"Am pierdut... e gata... mi-ai luat tot... in afara de a ma lua pe mine!"

"Sunt inca aici!"

vineri, februarie 20, 2009

Leapsa...

Contagioasa cum e ea, am primit-o de la Coach Oancea... si noroc ca am timp la dispozitie, ca altfel nu apucam sa ii dau curs.
Sa vedem ce iasa...

SUNT: in spital in momentul asta si astept sa ma trimita acasa
AS VREA: sa sar la ultimul punct
PASTREZ: in minte un ideal la care incerc sa ajung
MI-AS FI DORIT: sa fi facut un sport de performanta
NU IMI PLACE: prostia ingamfata
MA TEM: ca as putea esua in anumite privinte
AUD: mai rau decat cum auzeam acum vreo 2 ani de exemplu
IMI PARE RAU: ca nu pot raspunde la punctul asta
IMI PLAC: prea multe chestii ca sa-mi ajunga sa le scriu aici
NU SUNT: acasa in momentul asta
DANSEZ: rar
NICIODATA: n-am fost la mare pana acum
RAR: dansez... inversiune gramaticala, ai observat :))
PLANG: si la filme
NU SUNT INTOTDEAUNA: serios
NU IMI PLACE DE MINE: in momentele in care ma vait
SUNT CONFUZ: inainte de a face maari decizii
AM NEVOIE: de mai multa atentie si incredere de sine
AR TREBUI: sa ma duc sa-mi iau doftoriile

Si atat. Dau mai departe cui vrea sa o ia caci eu nu oblig :). Dar mi-ar place sa vad ceva raspunsuri de la Deea, Andy si multi altii ce nu au blog :D